Ca sa vezi! Acum am intrat si eu pe blogurile catorva colegi si am realizat ca multi dintre ei facut progrese mari, ca s-au ocupat serios de el. Bravo voua! In afara de cativa intarziati (printre care ma numar), toti au inceput sa-si etaleze creativitatea, fiecare in stilul propriu: fie prin povestirea vietii lor palpitante in limbajul C++, fie prin publicarea poeziilor scrise in tinerete, fie printr-un exces de ironie la adresa colegilor, a celei mai iubite materii, chimia si a vietii de liceu in general.
Deci, cum ceilalti s-au apucat serios de treaba asta, ar fi cazul sa incep si eu sa o fac. De ce am ignorat blogul pana acum? Pai, motivul e foarte simplu si se regaseste in postul anterior: lipsa timpului liber. Si asa ajung si la subiectul principal (cu care ar fi trebuit sa incep, de altfel): viata scolara. Care e legatura? Pai, in momentul de fata, scoala e cea care ne ocupa cea mai mare parte din timp. Bineinteles ca asta nu se intampla intotdeauna. Sunt acele perioade care alterneaza in cursul unui an scolar: sunt, mai intai, cele in care toti profesorii par sa comploteze impotriva neuronilor nostri sensibili, bombardandu-ne cu tone de teme si supunandu-ne nervii unui program de teste, proiecte si ascultari, aglomerate toate intr-o saptamana. Zilele de genul asta sunt foarte neplacute: pauzele nu mai sunt pauze, pentru ca toti incercam sa inghitim cartile cu ochii inainte de un test, in special la chimie; toata lumea te striga din stanga si din dreapta sa ii dai tema la nu stiu ce materie; fiecare “se lauda” ca a atins recordul minim de somn: in general 3-4 ore, in timp ce altii, ca mine, vorbesc de o noua descoperire fabuloasa: cafeaua care face minuni. Din fericire, dupa ce se termina toate chestiile de genul asta, vin si multe zile lejere, cand unii profesori uita sa mai treaca pe la ore, dandu-ne ragaz sa rasuflam.
Dar, trecand peste toate astea, viata de liceu are multe parti frumoase, de care trebuie sa ne bucuram. La urma urmelor, nu trebuie sa lasam micile neajunsuri care se ivesc in viata noastra (precum teama de a lua un 2, aspectul ceausist al liceului, atitudinea militareasca a unor profi) sa ne umbreasca dispozitia, sa ne obsedeze gandirea, sa ne impiedice a ne bucura de zilele insorite. Hmm, fabulez prea mult??? Ma rog, ca o concluzie, cred ca liceul este perioada cand avem toate motivele sa ne bucuram de viata. Sunt adepta ideii: Schimba ce se poate si accepta ce nu poate fi schimbat!
Deci, cum ceilalti s-au apucat serios de treaba asta, ar fi cazul sa incep si eu sa o fac. De ce am ignorat blogul pana acum? Pai, motivul e foarte simplu si se regaseste in postul anterior: lipsa timpului liber. Si asa ajung si la subiectul principal (cu care ar fi trebuit sa incep, de altfel): viata scolara. Care e legatura? Pai, in momentul de fata, scoala e cea care ne ocupa cea mai mare parte din timp. Bineinteles ca asta nu se intampla intotdeauna. Sunt acele perioade care alterneaza in cursul unui an scolar: sunt, mai intai, cele in care toti profesorii par sa comploteze impotriva neuronilor nostri sensibili, bombardandu-ne cu tone de teme si supunandu-ne nervii unui program de teste, proiecte si ascultari, aglomerate toate intr-o saptamana. Zilele de genul asta sunt foarte neplacute: pauzele nu mai sunt pauze, pentru ca toti incercam sa inghitim cartile cu ochii inainte de un test, in special la chimie; toata lumea te striga din stanga si din dreapta sa ii dai tema la nu stiu ce materie; fiecare “se lauda” ca a atins recordul minim de somn: in general 3-4 ore, in timp ce altii, ca mine, vorbesc de o noua descoperire fabuloasa: cafeaua care face minuni. Din fericire, dupa ce se termina toate chestiile de genul asta, vin si multe zile lejere, cand unii profesori uita sa mai treaca pe la ore, dandu-ne ragaz sa rasuflam.
Dar, trecand peste toate astea, viata de liceu are multe parti frumoase, de care trebuie sa ne bucuram. La urma urmelor, nu trebuie sa lasam micile neajunsuri care se ivesc in viata noastra (precum teama de a lua un 2, aspectul ceausist al liceului, atitudinea militareasca a unor profi) sa ne umbreasca dispozitia, sa ne obsedeze gandirea, sa ne impiedice a ne bucura de zilele insorite. Hmm, fabulez prea mult??? Ma rog, ca o concluzie, cred ca liceul este perioada cand avem toate motivele sa ne bucuram de viata. Sunt adepta ideii: Schimba ce se poate si accepta ce nu poate fi schimbat!
foarte tare commentul. bv andreea. Schimba ce se poate si accepta ce nu poate fi schimbat!
RăspundețiȘtergerefrumos, imi place! Dar oare tu nu te-ai apucat de blog fiindca nu aveai timp sau nu avei idei?
RăspundețiȘtergereIdei? Idei se gasesc pe toate drumurile, penrtru ca, la urma urmelor, pe un blog poti scrie despre tot ce simti, tot ce gandesti, tot ce ti se intmapla... Si mereu gandim ceva, mereu simtim ceva si in fiecare zi ni se intampla lucruri interesante, despre care sa poti scrie. Nu lipsa de idei mi-a stat in cale, ci lipsa timpului, asa cum am spus. Ar fi mai multe lucruri despre care as vrea sa scriu, dar mai mult ca sigur nu o sa am timp, pt ca stii chiar si tu, Ana, cat talent am sa pierd timpul chiar si atunci cand dispun de el suficient de mult. Asta e.
RăspundețiȘtergere