The King Of Pop - at Motown

Cei care ma cunosc stiu ca pana acum m-am abtinut eroic sa nu scriu nimic pe blog despre Michael Jackson. M-am gandit intai sa scriu un articol despre el, dar mi-am dat seama ca ar fi inutil, din 2 motive:
- mai intai pentru ca nu as termina niciodata, as imbatrani in fata tastaturii, incercand sa scriu despre tot ce inseamna Michael;
- in al doilea rand, voi, adica majoritatea celor care veti citi acest post, imi sunteti prieteni, deci prin inductie stiti si voi totul despre el.

Si cu toate astea, nu ma pot abtine sa nu pun macar un videoclip cu Michael, anume cel cu legendara performanta de la Motown, de acum 25 de ani. Este clasic, vechi, renumit, l-ati vazut toti probabil, dar il postez totusi, pentru ca este unul dintre preferatele mele si consider ca e o interpretare inegalabila.




P.S.: Nu uitati sa votati in sondajul de pe margine despre Michael. Si in cazul in care aveti alte pareri decat cele de acolo, va rog sa vi le exprimati intr-un comment. Merci!

O vacanta in Apuseni

Nimic nu poate fi mai placut decat o excursie, o vacanta, o evadare din spatiul urban sufocant in care ne invartim zilnic, nu-i asa? Asa e. Ca tot veni vorba, simt nevoia sa incep cu o paranteza. Citeam zilele trecute un articol in care era vorba despre o anumita tendinta de “stiintificizare a distractiei”, deoarece a fost stabilita o clasificare a tipurilor de turism (in functie de care unele agentii pun acum la dispozitie pachete turistice speciale). Clasificarea era cam asa: turism cultural-religios, culinar, ecologic, de shopping, medical, de croaziera, imobiliar, balneo-climateric, sportiv, sexual.
Pana acum nu m-as fi gandit la o vacanta in alt fel decat ca la un prilej de relaxare sau de vizitare a unor locuri noi, dar se pare ca perspectivele pentru vacante sunt din ce in ce mai variate. Dar de ajuns cu asta.
Daca ar fi sa descriu cea mai reusita excursie in care am mers pana acum, hmm… Nu as stii la care sa ma opresc. Totusi, cred ca una dintre cele mai placute destinatii din Romania sunt Muntii Apuseni. Am petrecut aici o saptamana, in urma cu 3-4 ani, cand impreuna cu parintii mei, am decis sa petrecem o vacanta de relaxare, intr-un loc cat mai linistit. Rezultatul a fost o vacanta de neuitat. Singurul inconvenient: un drum plin de serpentine, care nu prea s-a impacat cu stomacul meu. Dar, trecand si peste asta, am ajuns la destinatie: un sat mic si izolat, la poalele muntilor, in judetul Cluj. Nu o sa starui asupra frumusetii acestor locuri, pe care probabil toti le-ati vizitat. Vreau doar sa spun ca intr-un asemenea loc am intotdeauna senzatia ca timpul sta in loc si imi da prilejul sa ma bucur de fiecare floare pe care o privesc, de fiecare fir de iarba ce ma inconjoara, de fiecare tril de pasare, de aerul pe care il respir, de natura si de viata in toata puterea cuvantului. Trebuie sa adaug ca intr-un astfel de loc, unde turistii sunt cazati la unicul hotel din zona, legaturile si prieteniile se leaga foarte repede. Asa s-a intamplat si in cazul meu, astfel ca in curand s-a format un grup destul de consistent, format din persoane de toate varstele, impreuna cu care mergeam zilnic in drumetii lungi, din care mi-au ramas amintiri de neuitat. Tot ce imi doresc acum este sa imi reimprospatez memoria cu o noua vacanta in Apuseni!

Secretul pentru a fi fericit!!!

Iata o poveste care mi s-a parut draguta, si pe care merita sa v-o imapartasesc:

Acum multi ani se spune ca a trait in India un intelept care pazea intr-un cufar incantator un mare secret care l-a facut sa fie invingator in toate aspectele vietii sale si care, pentru aceasta se considera cel mai fericit om din lume.
Multi regi invidiosi i-au oferit putere si bani si au incercat sa-l jefuiasca pentru a-i lua cufarul, dar totul a fost in zadar!
Si cu cat incercau mai mult, cu atat erau mai nefericiti, pentru ca invidia nu le dadea pace. Asa au trecut anii si inteleptul era in fiecare zi mai fericit.
Intr-o zi a venit la el un copil si i-a spus:
-Domnule, la fel ca si tine, vreau sa fiu si eu foarte fericit! De ce nu ma inveti si pe mine ce trebuie sa fac pentru a reusi?
Inteleptul, vazand puritatea si simplitatea copilului, i-a spus:
-Pe tine te voi invata secretul pentru a fi fericit. Vino cu mine si fii foarte atent!
In realitate sunt doua cufere in care pastrez secretul si acestea sunt mintea si inima mea, iar marele secret nu este altceva decat o serie de pasi pe care trebuie sa-i faci de-a lungul vietii.
PRIMUL PAS este sa stii ca Dumnezeu exista in toate lucrurile din viata si pentru aceasta trebuie sa-l iubesti si sa-i fii recunoscator pentru toate lucrurile pe care le ai si pentru toate lucrurile care ti se intampla.
AL DOILEA PAS este sa te iubesti pe tine insuti si in fiecare zi cand te trezesti si inainte sa adormi trebuie sa spui:

"Sunt important, am valoare, sunt in stare, sunt inteligent, sunt iubitor, astept mult de la mine, nu exista obstacol pe care sa nu-l pot invinge!"
Acest pas se cheama autostima ridicata.
AL TREILEA PAS este sa pui in practica tot ceea ce spui ca esti, si daca tu crezi ca esti inteligent, actioneaza inteligent; daca tu crezi ca esti in stare, fa ceea ce iti propui; daca tu gandesti ca esti iubitor, exprima-ti iubirea; daca gandesti ca nu exista obstacol pe care sa nu il poti invinge, atunci propune-ti scopuri in viata si lupta pentru ele pana cand le vei atinge;
Acest pas se cheama motivare.
AL PATRULEA PAS este sa nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obtine partea lor, tu o vei dobandi pe a ta.
AL CINCILEA PAS este sa nu pastrezi in inima ta ranchiuna impotriva nimanui; acest sentiment nu te va lasa sa fii fericit; trebuie sa-l lasi pe Dumnezeu sa faca dreptate, iar tu… iarta si uita!
AL SASELEA PAS este sa nu iei lucrurile care nu-ti apartin, aminteste-ti ca, potrivit legilor nescrise ale naturii, maine vei pierde ceva de mai mare valoare.
AL SAPTELEA PAS este sa nu faci pe nimeni sa sufere; toate fiintele pamantului au dreptul sa fie respectate si iubite.
SI ULTIMUL PAS:
Trezeste-te intotdeauna cu un suras pe buze si priveste in jurul tau, cautand sa descoperi in fiecare lucru partea lui buna si frumoasa; ajuta-i pe cei care au nevoie, fara sa te gandesti ca nu vei primi nimic in schimb.
FERICIREA PE CARE O DARUIESTI ITI VA FII DARUITA!

O viata de dovlecar

Ca sa vezi! Acum am intrat si eu pe blogurile catorva colegi si am realizat ca multi dintre ei facut progrese mari, ca s-au ocupat serios de el. Bravo voua! In afara de cativa intarziati (printre care ma numar), toti au inceput sa-si etaleze creativitatea, fiecare in stilul propriu: fie prin povestirea vietii lor palpitante in limbajul C++, fie prin publicarea poeziilor scrise in tinerete, fie printr-un exces de ironie la adresa colegilor, a celei mai iubite materii, chimia si a vietii de liceu in general.
Deci, cum ceilalti s-au apucat serios de treaba asta, ar fi cazul sa incep si eu sa o fac. De ce am ignorat blogul pana acum? Pai, motivul e foarte simplu si se regaseste in postul anterior: lipsa timpului liber. Si asa ajung si la subiectul principal (cu care ar fi trebuit sa incep, de altfel): viata scolara. Care e legatura? Pai, in momentul de fata, scoala e cea care ne ocupa cea mai mare parte din timp. Bineinteles ca asta nu se intampla intotdeauna. Sunt acele perioade care alterneaza in cursul unui an scolar: sunt, mai intai, cele in care toti profesorii par sa comploteze impotriva neuronilor nostri sensibili, bombardandu-ne cu tone de teme si supunandu-ne nervii unui program de teste, proiecte si ascultari, aglomerate toate intr-o saptamana. Zilele de genul asta sunt foarte neplacute: pauzele nu mai sunt pauze, pentru ca toti incercam sa inghitim cartile cu ochii inainte de un test, in special la chimie; toata lumea te striga din stanga si din dreapta sa ii dai tema la nu stiu ce materie; fiecare “se lauda” ca a atins recordul minim de somn: in general 3-4 ore, in timp ce altii, ca mine, vorbesc de o noua descoperire fabuloasa: cafeaua care face minuni. Din fericire, dupa ce se termina toate chestiile de genul asta, vin si multe zile lejere, cand unii profesori uita sa mai treaca pe la ore, dandu-ne ragaz sa rasuflam.
Dar, trecand peste toate astea, viata de liceu are multe parti frumoase, de care trebuie sa ne bucuram. La urma urmelor, nu trebuie sa lasam micile neajunsuri care se ivesc in viata noastra (precum teama de a lua un 2, aspectul ceausist al liceului, atitudinea militareasca a unor profi) sa ne umbreasca dispozitia, sa ne obsedeze gandirea, sa ne impiedice a ne bucura de zilele insorite. Hmm, fabulez prea mult??? Ma rog, ca o concluzie, cred ca liceul este perioada cand avem toate motivele sa ne bucuram de viata. Sunt adepta ideii: Schimba ce se poate si accepta ce nu poate fi schimbat!

Timpul liber

Cred ca toti veti fi de acord cand voi spune ca timpul liber a devenit in ultima perioada o raritate, ceva foarte greu de procurat. Practic, notiunea de “timp liber “ este un cliseu, o iluzie din care ne facem adesea un tel. Spun asta pentru ca niciodata nu vom ajunge intr-un stadiu in care sa fim lipsiti de orice fel de obligatie, indatorire, probleme nerezolvate si multe alte treburi care ne fac sa fim permanent ocupati. Cu toate astea, inca reusim cu succes sa gasim cateva portite de evadare din rutina zilnica, care constituie asa-zisul “timp liber”, caci altfel oare cum am putea sa ne continuam activitatile de zi cu zi? Pentru mine, timpul liber se imparte in timpul de relaxare si cel petrecut cu prietenii.
In primul caz este timpul pe care il petrec de obicei singura, in care ma ocup de activitatile care imi plac si ma de-streseaza: filme, carti, muzica, plimbari, cumparaturi – intr-adevar lucruri banale si foarte comune tuturor, dar fara de care nu ne putem imagina o viata normala.
Apoi urmeaza timpul petrecut cu prietenii, care este, evident, cel mai placut. Nimic nu se poate compara cu o iesire in grup, indiferent daca mergem intr-un parc, la un film, la teatru (mai nou, avem si activitati culturale), la Hard Rock Café sau oriunde altundeva. Pentru mine, destinatia chiar nu conteaza, atata timp cat ma aflu in compania prietenilor, impreuna cu care fiecare moment devine unul foarte distractiv, de care stiu ca imi voi aminti cu drag mai tarziu, cand timpul liber se va restrange, cu siguranta, si mai mult.

1 MARTIE - sarbatoarea primaverii

A venit primavara!!!! Dupa o iarna cam anosta din punct de vedere meteorologic, care ne-a lipsit de placerea stravechii traditii a razboiului cu bulgari si a botezului in zapada din curtea scolii, primavara isi intra in sfarsit in drepturi, aducand odata cu ea, sarbatoarea martisorului.
Ce inseamna de fapt 1 martie? Pentru unii, doar o sarbatoare fara sens, un nou prilej neplacut, prin care trebuie sa-si cheltuiasca banii de buzunar, care erau destinati respectarii legii eului absolut, care guverneaza mentalitatea egoista, specific romaneasca. Desi sarbatoarea martisorului are, ca oricare alta, semnificatii diverse si origini stravechi in traditie, tinde, la fel ca si celelalte sarbatori, sa-si piarda adevarata valoare, devenind o ocazie de manifestare a notiunii de obligatie.

Cu toate astea, nu pot decat sa sper ca acest mod de a gandi nu se va raspandi si mai mult decat pana acum.
Personal, nu am de ce sa ma plang. Natura colectivului si a cercului meu de prieteni imi permite sa ma bucur de 1 martie si sa simt adevarata semnificatie a acestei traditii.
Ce inseamna aceasta zi pentru mine? Sarbatoare, veselie, primavara, bunavoie! Ploua cu martisoare, pupici, urari de 1 martie. Dincolo de fiecare schimb de mici obiecte, atarnate de snururi rosu cu alb, dincolo de fiecare floare primita sau daruita, cred, sau cel putin vreau sa cred ca se ascunde un gand frumos, neinteresat si plin de bunavointa. Si odata cu aceste ganduri, se formeaza si o stare de spirit in ton cu primavara, plina de optimism, incredere si prospetime.

Una peste alta, cred ca fiecare zi e un prilej de sarbatoare, de veselie, o ocazie de a crea un moment special, de a semana o floare in gradina sufletelor celor din jur!!!!